Articole despre orasul Jibou.

» Orasul Jibou - Daroczi Iosif, Daroczi Viorica, Coste Gheorghe, Coste Daniela (accesari: 4364)

» In sus si in jos prin Salaj - (fragment) - Beke György (accesari: 2054)

» Legenda Dealului lui Rákóczi - Fekete Orsolya (accesari: 1996)

» Legenda despre comoara lui Rákóczi - Horja-Gál Orsolya (accesari: 2706)

» Monografia scoalei din comuna Jibou - Dumitru Ilea (accesari: 2493)

» Privelisti din tara - Nicolae Iorga, Bucuresti, Editura pentru turism, 1974 (accesari: 1735)

» Statui ale lui Wesselényi in cununa muntilor Ses, Meses si Faget - Mátyus Éva (accesari: 2621)

» Castelul din Jibou (1973) - Szépréti Lilla (accesari: 2898)

» Comoara din Cuciulat - Györfi-Deák György (accesari: 2883)

» Aurul de piatra - Györfi-Deák György (accesari: 2371)

» Imagini vechi ale orasului Jibou - www.bilet.go.ro (accesari: 4251)

Statui ale lui Wesselényi in cununa muntilor Ses, Meses si Faget

Mátyus Éva

(citit de 2621 ori)

Wesselényi Miklós are mai multe statui. Cea dintâi i-a fost cioplitã sau turnatã de contemporani, dintr-un material mult mai rezistent în timp decât bazaltul ori bronzul - din mãrturii, din scrieri dãtãtoare de nemurire. Printre ei - Kazinczy, Berzsényi, Vörösmarty, Bajza, Arany, Garay, Jókai, Újfalvi Sandor, Kemény Zsigmond: acelaºi lucru l-au fãcut cei care i-au împãrtãºit idealurile, care l-au susþinut în carierã sau care i-au stat împotrivã.
Elita secolului nostru a netezit cu dalta sau pila asperitãþile de pe statuia deja înãlþatã: Ady Endre, Szegfü Gyula, Halász Gábor, Németh László. Wesselényi are însã ºi alte statui. Ceie care atrag privirile, care pot fi pipãite.
În Piaþa Eliberãrii [Felszabadulás tér], o placã memarialã realizatã în 1902 de Holló Barnabás ºi aºezatã pe zidul bisericii franciscanilor aminteºte despre "luntraºul de la inundaþie", eroul transpus în legendã de poezia lui Vörösmarty. Cea mai cunoscutã statuie a lui Wesselényi se gãseºte însã la Zalãu, în Ardeal. Compoziþia, un grup statuar de douã persoane, a fost ridicatã în cel de-al doilea an al secolului XX, aºa cum ºi-a imaginat-o Fadrusz János. Baronul îndesat ºi cu chipul trist îºi pune mâna puternicã pe umãrul iobagului încremenit într-o poziþie imploratoare, iar gura parcã i se miºcã spunând: "Tiborc, Tiborc, necazul tãu e ºi durerea mea, e ºi grija mea! Ai încredere, sperã!"
Statuile stau în picioare. Stau de mai bine de un secol ºi jumãtate, impunând respect ºi totuºi, totodatã, reprezentând un semnal mereu reînnoit de alarmã. Ca sã citãm opinia lui Illyés Gyula, care se potriveºte îngrozitor de bine cu atitudinea lui Wesselényi: "Chiar ºi o statuie bunã poate sã fie alcãtuitã astfel încât sã ascundã personalitatea celui pe care ar trebui sã ni-l dezvãluie. Este suficient un gest care sã nu se potriveascã". Încercãm sã ne asumãm ideile transmise de eseul "Statuia deplinã", care continuã astfel: "Ca sã aºezi la locul potrivit pe nemuritorii unui neam, adicã pe liderii spirituali sortiþi veºniciei ºi sã-i menþii în stare de bunã funcþionare cere tot atâta consecvenþã ºi conºtiinciozitate ca la îmbucarea rotiþelor dinþate ale unui mecanism ºi asigurarea unei bune funcþionãri al acestuia. Chiar ºi nemurirea este opera unor muritori, a celor ce cultivã valorile".
Nu departe de Jibou, locul de naºtere al lui Wesselényi, în centrul Zalãului, stã statuia "acaparatoare a privirilor", "ce poate fi pipãitã cu buricul degetelor".
În mod necesar, Fadrusz János, cel care a realizat statuia din Zalãu, trebuie sã fi fost un bun cunoscãtor a celor întâmplate în anii 1830-1840, a spiritului epocii, a idealurilor lui Wesselényi.
Cu siguranþã cã îi cunoaºtea dragostea ºi admiraþia dovedite faþã de iobagul maghiar, cã-i citise cartea intitulatã "Balitéletekrõl" [Despre prejudecãþi] ºi de aici a înþeles cã iubirea de neam ºi de þarã nu s-au putut uni într-un suflet mai nobil aºa cum s-au închegat într-un tot inseparabil în inima lui Wesselényi.
De aceea nu l-a înfãþiºat pe Wesselényi cãlare, în þinuta festivã tipic ungureascã, cu pene de egretã la pãlãrie ºi sabie curuþeascã la cingãtoare, ci i-a reprezentat pe treptele bastionului, cu capul descoperit, cu braþul întins ca o pavãzã protectoare înspre iobagul ungur care se apropie de dânsul cu dragoste ºi încredere.
Statuia a fost dezvelitã în 18 septembrie 1902 cu prilejul unor festivitãþi de anvergurã naþionalã, în prezenþa reprezentanþilor guvernului, a autoritãþilor locaie, a numeroºilor reprezentanþi ai diferitelor societãþi literare ºi ºtiinþifice. (urmeazã citat)
Transcriu povestea creãrii statuii din sãptãmânalul "Szilagy", apãrut în 22 sept. 1902.
Ideea de a ridica statuie unuia dintre personalitãþile naþiunii maghiare, baronul Wesselényi Miklos, "cel mai drept ungur", i-a venit profesorului Pungur Gyula, de la ºcoala publicã de bãieþi. din Zalãu. El a înaintat inspectoratului ºcolar judeþean o propunere în acest sens în 2 oct. 1891, obþinând acordul tuturor. S-a precizat cã acest lucru va fi fãcut public ºi cã se vor începe imediat lucrãrile. În ºedinþa publicã din 19 oct., sub preºedenþia lui subprefectului Szikszay Lajos, s-a discutat aceastã propunere, care a rãmas în procesele verbale a1e camisiei de Iegiferare astfel:
"S-a citit de cãtre inspectoratul sã1ãjean numita cerere în privinþa ridicãrii unei statuii omagiale a decedatului baron Wesselényi Miklos. . .
Comisia noastrã, apreciind cã este o expresie a patriotismului aceea de a duce mai departe ºi a preamãri amintirea acelor fii ai neamului care s-au strãduit a focaliza energiile naþionale ºi a le unifica în vremurile de restriºte când unitatea ºi lupta pentru constituþie au fost oprimate fãrã milã de puterea "de sus", precum ºi de ignoranþa ºi comoditatea celor "de jos" în ceea ce priveºte un viitor mai bun, amintirea acelora care au fost sãmânþa idealurilor luptei de la 1848 din toatã Europa, printre care ºi marele fiu al acestor meleaguri, baronul Wesselényi Miklós, primul între pionierii vremurilor noi este de datoria urmaºilor (nobilã, frumoasã ºi patrioticã datorie) de a-l cinsti printr-o statuie durabilã, s-a concluzionat în unanimitate cã:
1. se va amplasa statuia din metal a lui Wesselényi Miklós la Zalãu, centrul judeþului Sãlaj, din fonduri publice. În acest scop, Szikszay Lajos este acreditat sã înfiinþeze o comisie formatã din Sántha Dezsõ, Gencry Sándor, primarul din ªimleu Silvaniei, Péchy Mihály, baronul Kemény Árpád, baronul Podmaniczky Gyula, Simay Miklós, Nagy Domokos, baronul Gyórffy Pál, Kovácsy Miklós, Szongott Jakab, Nagy László, Horváth Bertalan, Lázár Ferenc, baronul Blassberg Lajos, baronul Bánffy Dezsõ, Bydeskuthy György, Benkõ Gyula, Berényi János, Dull László sr., Pap György, Domby Károly, Kiss Lajos, Lõrincry György, Török István, Bölönyi Sándor, Barkalovics Aliny, Faragó Sándor, Kerekes József, Katz Jakab, Kandel Ferenc, Friedman Samu, Czell Lõrinc, Bölöni József, Bölöni Sándor jr., Hiry Ferenc, Dénes Lajos, Bocz Miklós, Bíró Ferenc, Magyarossy István, baronul Bornemissza Elemér, Nagy Sándor sr, Molnár Lajos, Dr. Berger János, Fodor Elek, Moni Gyula, Kiss Emil, Kulin Imre jr., Balogh József, Péntek Farkas, primarul oraºului Zalãu, Algya Miklós, Dobay Antal ºi Somogyi Kálmán.
Deoarece activitatea politicã ºi de importanþã istoricã a baronului Wesselényi nu priveºte numai judeþul nostru, ci s-a întins pe cuprinsul întregii þãri, iar urmãrile benefice ale acþiunilor sale au fost resimþite de fiecare fiu al naþiei ungare, numita comisie este împuternicitã a-ºi înmulþi rândurile cooptând lideri influenþi ºi merituoºi, proprietari de pãmânturi, oameni de ºtiinþã, literaþi ºi oameni de artã;
2. la cheltuielile de ridicare a statuii, pentru ca aceasta sã fie corespunzãtoare cu mãreþia idealului, va contribui ºi judeþul nostru… "(etc.)

Comisia însãrcinatã cu construirea statuii ºi-a tinut prima ºedinþã în 9 noiembrie 1891. Tot atunci au fost trimise primele liste de circumscripþie, urmate de o circularã trimisã în 13 decembrie tuturor organelor de drept din þarã.
Listele de circumscripþie au fost semnate de subprefectul Szikszay Lajos, preºedintele comisiei; notarul ºef Moni Gyula, secretarul comisiei; contele Bethlen András, ministrul agriculturii; Pechy Tamás, preºedintele Camerei Deputaþilor; Gyulai Pál, membru al Academiei de Stiinte ºi Gerloczy Károly, viceprimarul Budapestei, ca membrii ai comisiei. Dintre aceºti ºase membri numai doi aveau sã apuce dezvelirea statuii, restul de patru trecând întru odihnã veºnicã pe parcurs.
Mai târziu, comisia a ales printre membrii ei ºi pe baronul Diószeghy Zsigmond, primarul oraºului Jibou; Kincs Gyula, directorul colegiului evanghelic reformat din Zalãu; Munczhart József, inginer-ºef regal; dr. Both István, profesor la gimnaziul principal; dr. Veress Sándor , solgabirãul-ºef din Zalãu; antrepenorul Orbán Károly jr. ºi dr. Octavian Felecan [Felekán Oktáv] vicenotar judeþean.
Prima. donaþie, de 10 forinþi, a sosit în 7 dec. 1891, din partea oraºului Vârºeþ (Versec), urmatã în curând ºi de alte donaþii mai substanþiale.
Cea mai importantã dintre toate a fost donaþia de 1000 forinþi oferitã de Budapesta.
Judeþul Sãlaj a contribuit la cheltuielile statuii cu 17.648 coroane ºi 96 fileri în baza hotãrârii [kgy. sz.?] 229-894, potrivit cãreia: (…)
În sedinþa din 2 septembrie 1894, comisia a stabilit cerinþele unitare privitoare la întocmirea statuii. Potrivit acestora monumentul trebuia terminat în întregime ºi amplasat pânã la 1 mai 1896; cheltuielile nu vor depãºi în totalitate suma de 40.000 de coroane. Au fost invitaþi sã participe cu lucrãri la concurs artiºtii budapestani Széchy Antal, Szenyi Károly, Bezerédy Gyula ºi Holló Barnabas.
In competiþie s-au înscris douã lucrãri, cele ale lui Holló Barnabas ºi Bezerédy Gyula. Dupã audierea opiniilor lui Zala György ºi Strobl Alajos, comisia n-a acceptat niciuna dintre operele propuse.
Dupã aceasta, comisia 1-a contactat pe Fadrusz János prin intermediul deputatului dr. Neményi Ambrus.
Sculptorul a prezentat modelul în miniaturã al statuii în ziua de 1 august 1896, care a fost acceptat cu bucurie de comisie. În zilele urmãtoare, comisia a semnat ºi contractul cu Fadrusz János. În temeiul acestuia, Fadrusz ar fi trebuit sã pregãteascã statuia pentru dezvelire pânã la 1 iulie 1897, adicã sã întocmeascã modelul, sã-l toarne în ghips, iar apoi în metal, muncã pentru care urma sã primeascã 40.000 de coroane.
Pe atunci, locul statuii era stabilit în piaþa Kossuth, în triunghiul format de drumul naþional ce strãbãtea piaþa, sediul prefecturii ºi linia formatã de piaþa Teleki ºi casele de tip Bikfalvy [Bikfalvy féle házak]. Acest plan a fost însã modificat în 22 iulie 1899, în sensul cã Fadrusz a propus ca loc de amplasare definitivã bazinul fântânii arteziene din piaþa Kossuth. Comisia a luat o decizie în aceastã privinþã în 29 aprilie 1900, când a solicitat în scris ca primãria sã mute bazinul fântânii.
În 30 ianuarie 1901 au sosit de la turnãtoria budapestanã Bescharner cele douã personaje ale statuii; care au fost depozitate la sediul prefecturii. Pe atunci se dãdea drept moment propice al dezvelirii luna mai sau iunie a anului respectiv. În 27 februarie comisia s-a întrunit din nou ºi, luând în considerare cã acest interval ar fi cãzut în pragul alegerilor de deputaþi, au amânat evenimentul pentru la toamnã.
Tot atunci s-a hotãrât sã-1 invite pe Szilágyi Dezsõ, ministrul justiþiei, sã þinã cuvântarea festivã, care a acceptat aceastã cinste. Dar dispariþia lui Szilágyi Dezsõ a modificat acest plan. Prin hotãrârea adoptatã în ºedinþa comisiei þinutã în 5 ianuarie 1902 a fost solicitat Thaly Kálmán sã rosteascã discursul omagial, dar el nu a acceptat aceastã sarcinã de onoare, invocând motive de sãnãtate. În 22 martie toatã lumea a cãzut de acord asupra persoanei menite sã þinã cuvântarea inauguralã. Profesorul universitar ºi prozatorul Beöthy Zsolt ºi-a asumat aceastã sarcinã nobilã. Tot cu ocazia acestei ºedinþe a fost iniþiat concursul pentru compunerea unei ode omagiale. În 16 mai 1902 statuia era terminatã ºi în sedinþa conducerii judeþene din 30 aprilie festivitatea dezvelirii a fost amânatã pentru data de 18 septembrie 1902.
Sãrbãtoarea a fost deschisã de cuvântarea dr. Beöthy Zsolt : (urmeazã cuvântarea)
Dupã Beöthy Zsolt, pe podium a urcat Zempléni Árpád ºi a recitat oda "Amintirea lui Wesselényi", lucrarea câºtigãtoare a concursului literar (urmeazã oda).
Dupã aceasta, preºedintele comisiei, dr. Kaizler György, a predat monumentul dedicat lui Wesselényi conducerii oraºului Zalãu, rostind ºi câteva cuvinte cu acest prilej. În numele primãriei, statuia a fost preluatã de baronul Diószeghy Zsigmond, primarul urbei, care a rostit de asemenea o alocuþiune ºi a promis solemn, în numele comunitãþii locale, cã vor pãzi ºi îngriji monumentul comemorativ cu pioºenie.
Festivitatea s-a încheiat prin intonarea imnului de cãtre societatea de cântãri din Zalãu.
Dupã dezvelirea statuii, a pornit o adevãratã migraþie a þãranilor din satele mai apropiate sau mai îndepãrtate, care au venit s-o vadã…