licjibou.ro/forum

[Mihai LEONTE]

ALUNGĂ-ȚI TRISTEȚEA

Nu vreau tristețe să strângi,
Nici inima să-ți frângi,
Și cu lacrimi să mai plângi.

Deci, fii tare și te luptă,
Să n-ai viața întreruptă,
Fața veselă, nu suptă.

Eu așa te vreau pe tine,
Să ai clipele sublime,
Zilele cât mai senine.

Multe vreau să-ți doresc,
Dorințe să-ți împlinesc.
Fiindcă sincer te iubesc.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

AM GĂSIT ÎN PALMA TA

Am găsit liniște în palma ta,
Astfel cum e în luna plină.
Unde aș fi găsit altundeva?
Căci lumina ta este Divină.

Îmi ești vatră cu cărbuni arzând,
Ca o mare dulce îmbălsămare,
Mă plimb cu tine orișicând,
Prezentă îmi ești în orice visare.

Tu mi-ai dăruit simpla îmbrățișare,
În ochii tăi citind albastrul senin,
Adus din cerul de soare prea plin,
Frumoase, ca rimele ce ți le închin.

Ochii tăi sunt mereu mai dulci,
Cum i-am cunoscut mai demult,
Spre mine noi lumini arunci,
Un nou murmur în suflet ascult.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

ANOTIMPUL TREI

Te văd câmpie dezgolită
De frumusețea plinei veri,
Apare toamna ruginită,
Natură, luptă-te și speri!

Totul curge în liniștit destin,
Vor veni și lacrimile din nori,
Trimise de Creatorul Divin,
Omagiu plecatelor flori.

În locul culorii verde de smarald,
Toamnă, ne aduci aur și argint,
Acum timpul nu e tocmai cald,
Dar e bogăție pe acest Pământ.

Toamnă, tu ești anotimpul trei,
Într-un clasament neoficial,
Chiar dacă tu, nu asta vrei,
Ne aduci iar timpul glacial.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

AȘ VREA!

Aș vrea să scriu eu cartea,
Să-mi întrerup somnul intens,
Dar nu știu care e partea
Ce reprezintă vreun interes?

Mi-am parcurs drumul prin lume,
Mă întorc la tine, drag pământ,
Smerit, cu adâncă plecăciune,
Să-mi găsesc odihna în mormânt.

Unde sunt vapoarele cu zbaturi?
Unde au plecat visele mele?
Casele cu multe caturi,
Plecate-s cu gândurile rebele!

În oglinzi ce par deocheate,
Mă caut pe mine să mă recunosc,
Imaginile îmi par deformate,
Sunt inutile, par fără rost!
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06