licjibou.ro/forum

[Mihai LEONTE]

ARMONII MAJORE 2010 autor Mihai LEONTE

Volumul ARMONII MAJORE 2010 cuprinde creații inedite nepublicate în alte volume, versuri și proză. Parte dintre ele au fost postate pe NET pe diverse forumuri sau rețele literare.
Volumul cuprinde și proză care a fost primită de cititorii NET-iști cu multe aprecieri pozitive. Am cules mesaje de pe NET de la diverși cititori prin care se relevă unele aspecte văzute de acești utilizatori ai netului despre creația lui Mihai LEONTE.
De asemenea ca și în volumul anterior va cuprinde eseuri ale autorului despre alți colegi condeieri incluse ca prezentări de carte în volume tipărite.
***
Doritorilor le pot trimite formatul electronic al volumului ARMONII MAJORE 2010

http://mihai419.ning.com/group/armoniimajore2010

http://agathe.ning.com/group/armoniimajore2010

http://axiome.ning.com/group/armoniimajore2010
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

IUBITE CITITORULE,

Cel care scrie încearcă să-și deschidă sufletul pentru a spune lumii ce gândește, ce a învățat, ce știe cât de cât. De fapt, încearcă să împărtășească din experiența sa. Scrisul este un fel de avere ascunsă și cel care scrie are dorința să știe și alții ce a fost și cum a fost în vremea când a trăit. Desigur că nu toți au un har deosebit, dar încercările nu trebuie evitate. Umblând prin lume, am încercat să-mi țin un jurnal intim, când aveam doar 15-16 ani. Atunci am scris totul cu o sinceritate dezarmantă. Un profesor din școala profesională m-a pus să-l citesc colegilor de clasă, apoi mi l-a cerut și nu l-am mai primit înapoi. Ce o fi văzut interesant în el nu știu și nici ce a făcut cu acel caiet de vreo 200 pagini scrise pe când lucrasem la șantierele din Ploiești și la Gostatul din Valea Călugărească, în special în anul 1957.
Am plecat de acasă la o vârstă fragedă și am ținut legătura cu cei de acasă, cu colegi, cu alte cunoștințe. În 1966, când am plecat din Baia de Arieș, am lăsat unui coleg o ladă metalică care cuprindea peste 600 de scrisori. Nu am reușit să mai recuperez din ele nimic, toate pierzându-se. Desigur, ar fi interesant azi să recitesc ce am scris sau ce mi s-a scris, deoarece în mare parte partenerii de corespondență erau persoane feminine, nu cred că e cazul să le nominalizez. Din această corespondență am învățat multe lucruri folositoare, care m-au ajutat în etapele superioare ale vieții, oferindu-mi acel imbold de autoperfecționare și autodepășire. Sigur că pe atunci nu puteai să-ți exprimi deschis tot ce ai fi vrut să spui și să ai unele păreri personale, printr-o gândire liberă, căci nu știai cine poate citi ce ai scris și puteai repede ajunge acolo unde nu te așteptai. Am învățat asta de la foștii mei colegi ai ,,facultății de drept comun" cum i se spunea coloniei de deținuți din Almașul Mare, că e bine să-ți ascunzi gândurile, ceea ce am făcut mulți ani, și poate, dacă nu s-ar fi schimbat regimul din România, nu aș fi reușit să scriu azi aceste rânduri. Chiar dacă îmi manifestam uneori dezacordul față de unele probleme ce mă nemulțumeau, am avut de suferit unele repercusiuni, care însă nu m-au marcat și nici nu m-au făcut să tac în alte ocazii.
De-a lungul vremii am corespondat cu foarte multe persoane, căci în anul 1961 am avut adresa publicată în revista ,,Tineretul Lumii" și astfel am corespondat cu o fată din Ungaria aproape un an de zile, bineînțeles fiecare în limba sa maternă. Nu m-am liniștit și în anul 1963 mi s-a publicat adresa în revista ,,Flacăra", o revistă foarte citită la acea vreme, dar și de o calitate deosebită. Bineînțeles că mi-au scris multe fete, căci eu m-am recomandat pur și simplu miner, ceea ce pentru acel timp însemna ceva. Din acea corespondență, așa cum am afirmat, am învățat foarte multe lucruri interesante și utile în același timp. M-a impresionat o fată din Brăila care colecționa tăieturi din ziare cu accidente și catastrofe miniere. Respectiva fată nu avea nicio legătură cu mineritul și totuși o pasionau acele evenimente din domeniul meseriei mele.
Despre corespondență și alte lucruri mai speciale discutam cu unchiul meu Ioan LEONTE (moș Nicuță) din Turda, care îmi dezvăluia multe aspecte pe care eu nu aveam de unde să le știu. Dumnealui a avut mașină de scris care i-a fost luată de miliție, după ce a fost exclus din PMR, datorită faptului că n-a acceptat o anumită funcție. Pentru asta, a tras la lopată până ce s-a pensionat. În 1966, după venirea lui Ceaușescu la conducerea partidului, a fost reabilitat, dar pe parcurs și-a pierdut încrederea și în acest nou conducător, ajungând până la urmă să regrete pasul făcut, dar trebuia să facă asta pentru că avea copii ce trebuiau să meargă înainte prin viață. Moș Nicuță era și dumnealui un visător, pot spune ca și mine. Am regretat că nu am stat mai mult lângă dumnealui pentru a mai învăța câte ceva. În perioada cât am lucrat și am învățat la Baia de Arieș, am scris multe poezii, dar și ceva proză despre anumite stări sufletești, cuprinse în câteva caiete, care mi-au rămas la diferite persoane și nu le-am mai recuperat niciodată. Nu știu dacă au fost interesante sau nu, dar am certitudinea că aveau ceva în ele care ar fi interesat până la urmă pe cineva. Baia de Arieș a fost pentru mine un adevărat mediu de unde am avut multe de învățat și am câștigat o mare experiență de viață. Liceul din această localitate avea o pleiadă de profesori cu experiență, completată cu tineri dornici de afirmare. Aici puteai învăța carte, dacă voiai. Așa că multe din acumulările mele anterioare s-au cristalizat, devenind certitudini mai târziu. Am regretat plecarea din acest orășel transilvan, căci am pierdut un tempo în cultura mea , dar a trebuit să fac acest pas din alte puncte de vedere.
În anii de liceu am citit multă literatură, dar și multe reviste literare ale vremii cum ar fi: Tribuna și Steaua din Cluj, Luceafărul și Gazeta Literară din București, fiind abonat la cel puțin 10 publicații ale vremii, ceea ce însemna destul de mult pentru vremea respectivă. Când m-am transferat la liceul seral din Valea Călugărească, profesoara de limba română a fost foarte surprinsă că un muncitor cu sapa din viile gostatului vorbea despre anumiți scriitori cu libertate și destindere. Așa se face că am trecut clasa a zecea cu note destul de bune la materiile umaniste. Printre muncitorii gostatului, colegii mei de muncă, aveam reputația unui exilat, precum anticul Ovidiu la Pontul Euxin. Mirarea lor era și mai mare când auzeau că sunt miner și se mirau cum de stau la gostat pe bani așa puțini. Dar și această etapă din viața mea și-a avut rolul ei, care m-a ajutat să trec peste anumite probleme, pe care a trebuit să le rezolv în acele momente ale vieții. Din creația mea poetică din acea vreme se poate deduce că am avut o viață destul de tumultuoasă, în foarte multe privințe.
La gostatul din Valea Călugărească am avut fericitul prilej să cunosc oameni deosebiți, care știau să prețuiască omul după muncă, dar și pentru setea de a se autodepăși. Așa se face că nu am întâmpinat niciun fel de piedici pentru a frecventa liceul, așa cum aveam să întâmpin piedici când am ajuns la Moldova Nouă, cu toate că cei de sus spuneau că s-au creat condiții, dar în teren era cu totul altceva. Totuși, în anul de grație 1972, cu toate că aveam familie și copiii mei erau mici, am reușit să-mi termin liceul cu diplomă de bacalaureat. Cel mai mare sprijin l-am primit din partea soției mele care în acel an școlar mi-a fost mereu aproape, încurajându-mi eforturile și să trec peste piedicile puse de alții. Numai trecând prin astfel de experiențe, poți să vezi ce mult înseamnă familia și să ai pe cineva care să te încurajeze și să te sprijine.

Cu cea mai sincera pretuire,

Mihai LEONTE
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

ȘAPTEZECI

Soției mele Ana LEONTE

De ce să pun noi ajurate perdele,
Să nu te văd frumoasă în întregime?
Pe tine care te-am cules dintre stele,
Să-mi fii călăuză cu drepturi depline.

Lumină ai răspândit peste mine,
Prin toamne cu frunze aurite,
M-ai purtat prin ceruri senine,
Fiindu-ne visele noastre împlinite.

Am sădit în grădina vieții noastre,
Copacii frumoși care au dat rod,
Călăuzindu-i spre zările albastre,
Să aibă zborul cât mai slobod.

Am dat sufletului eterna iubire,
Care chiar și la greu ne-a însoțit,
Curgând spre veșnica nemurire,
Primind sensul vieții de noi dorit.

Ai reușit cu bine să treci,
Pragul treptei șaptezeci
Urcând așa an după an,
Să ajungi la centenar.

Moldova Veche 24 noiembrie 2009
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

O NOUĂ ANIVERSARE

aniversare la 69 ani

Interesant am zis! Mai e o aniversare!
Voi trece peste ea, de ce să am emoții?
Viața îmi spune; LA MAI MARE!
Dar până unde mă vor duce sorții?

Va veni și vremea plecării mele,
Să mă odihnesc tăcut în veșnicie,
Dar până atunci gânduri rebele,
Preferă lumea în mișcare, vie!

E poate frumos acolo în Eden,
În care sigur nu voi avea un loc,
Credeți că voi auzi al îngerilor refren
Sau voi fi păzit de al pietrei bloc!?!

Moldova Nouă 19 ianuarie 2010
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

AM PORNIT

poezie aniversară

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraș,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaș,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viața s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

19 ianuarie 2009
De Ziua Mea
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

AM VENIT 2009

Sunt anul două mii nouă,
Unii spun că vin cu rele,
Vă aduc belșugul vouă,
Am să vă scap de belele!

Am venit, v-am cunoscut,
Sunteți minunați cu toții,
Anul acesta-l stau, nu mult!
Din viață luați-vă noi porții.

În viață ca să exiști,
Ține răul la distanță,
Ca să fiți mai optimiști,
Vă las sacii cu speranță.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

AN NOU, SPERANȚE NOI

În suflete păstrăm doar puritatea,
Tot ce a fost rău nu mai rămâne,
Senini vom înfrunta realitatea,
Ce cu Noul An va veni de mâine!

Zilele vor naște noile antreprize,
Create din sufletele optimiste,
Vom ignora ale vieții grele crize,
Fluturând ale păcii albe batiste!
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

TREC SECUNDE

Secundele curg în clepsidre,
Se joacă în nepăsare intens,
Ca prin apă simpatice hidre,
În trupul Timpului imens.

Anii cei trecuți prin viață,
S-au adunat în amintiri,
Cu privirea lor semeață,
Vor naște noile trăiri.

31 decembrie 2008
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

1 IUNIE, ZIUA COPILĂRIEI

La întâi de Cireșar,
E un început de lună,
Aducem copiilor în dar,
O lume mult mai bună.

Alergați, iubiți copii,
Prin pajiști cu stele,
Realizați din păpădii
Acele magice inele.

Venim să mai visăm,
Cu inimi inocente,
Împreună să plecăm,
Spre lumile perfecte.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

ACEL PEGAS

Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind și Carul Mare,
Se rotește neîntrerupt,
În îndepărtata zare.

Nu am făcut un clasament,
Ca să-ți aleg o cântare,
Dar ca simplu eveniment,
Pentru mine ești CEA MARE.

Nu-ți fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.

Împreună pe același drum,
Sprijină-te pe al meu braț,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu nesaț.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

ADUCERI-AMINTE

Tu nici nu știi cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Și-mi amintesc privirea-ți caldă.

Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Reascultând ale tale simple șoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.

Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrățișări fierbinți!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminți.

Aștept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

AI FOST?

Tu ai fost vreodată-n mină
Să scoți aur și cărbune
Care ne aduc lumină?
Atunci nu știi ce e pe lume!

Ai mâncat tu mămăligă
Din făină de porumb?
Poate de-aia îți e frică,
Și ai în picioare plumb!

Ai băut vreodată apă ,
Din izvorul cu țârău?
Apă bună, apă plată,
N-ai băut? Să-ți pară rău!
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

Ressenya:
LITERATURA DEL MAÑANA©


Amb la col•laboració d':
Àngel Brichs©
Escriptor i crític literari
www.escriptors.com


Publicat en aquest bloc amb l'aprovació prèvia del seu autor:
www.literaturadart.blogspot.com

http://literaturadart.blogspot.com/2010/06/poesia-rumana-de-autor-mihai-leonte.html

Poesía rumana de autor: Mihai Leonte

,,Armonii Majore" es el nuevo libro del escritor y poeta rumano, Mihai Leonte. Éste, claro ejemplo de esa literatura que abrió sus puertas al término del hito de la vieja Nomenklatura, se nos muestra, a día de hoy, como un biopic personal que entraña esa sensación de vacío causada por la nostalgia de una sociedad, en este caso la rumana, que en poco más de diez años ha visto levantarse, caer y volver a desplomarse algunas de las dictaduras y democracias populares que, de una forma u otra, han protagonizado el compás político de la mayoría de los países del este de Europa durante los últimos años. Una forma, a la par objetiva y compleja que Leonte desmenuza mediante su poesía. Una poesía que, tal como se atestigua en los numerosos artículos, entrevistas e imágenes de publicaciones en prensa que aparecen en el libro, resultó ser, durante un tiempo, un álter ego de esa Rumanía de las masas, de un pueblo que vivió bajo el sino del comunismo.
Editado en este 2010 por la rumana "Editora Neutrino", en este libro se ha publicado una parte importante de la antología literaria de Leonte.

Aunque nos hubiese gustado traducirles al castellano o al inglés los poemas que publicamos a continuación, hecho que no descartamos en un futuro próximo, esperamos que aprecien su significado en la lengua original en los que fueron escritos, algo que, a modo de introducción, hemos querido hacerles más próximos mediante la reseña y nota bioblibliográfica del autor, que sí están en castellano.


AM VENIT 2009

Sunt anul două mii nouă,
Unii spun că vin cu rele,
Vă aduc belșugul vouă,
Am să vă scap de belele!

Am venit, v-am cunoscut,
Sunteți minunați cu toții,
Anul acesta-l stau, nu mult!
Din viață luați-vă noi porții.

În viață ca să exiști,
Ține răul la distanță,
Ca să fiți mai optimiști,
Vă las sacii cu speranță.

AN NOU, SPERANȚE NOI

În suflete păstrăm doar puritatea,
Tot ce a fost rău nu mai rămâne,
Senini vom înfrunta realitatea,
Ce cu Noul An va veni de mâine!

Zilele vor naște noile antreprize,
Create din sufletele optimiste,
Vom ignora ale vieții grele crize,
Fluturând ale păcii albe batiste!

TREC SECUNDE

Secundele curg în clepsidre,
Se joacă în nepăsare intens,
Ca prin apă simpatice hidre,
În trupul Timpului imens.

Anii cei trecuți prin viață,
S-au adunat în amintiri,
Cu privirea lor semeață,
Vor naște noile trăiri.

31 decembrie 2008



ACEL PEGAS

Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind și Carul Mare,
Se rotește neîntrerupt,
În îndepărtata zare.

Nu am făcut un clasament,
Ca să-ți aleg o cântare,
Dar ca simplu eveniment,
Pentru mine ești CEA MARE.

Nu-ți fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.

Împreună pe același drum,
Sprijină-te pe al meu braț,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu nesaț.


CREZI CĂ VIAȚA?

- Filosofule care gândești profund,
Crezi că viața este complicată?
Consideri că nu se mai ascund
Enigme nedezlegate vreodată?

- Dragul meu, pe Pământ truditor,
Îmi port gândul în adâncul străfund,
Voi rămâne un filosof gânditor,
Dar sincer, nu pot să-ți răspund!

- Viața existentă e foarte complicată,
Cunoști tu asta, desigur foarte bine,
Problema va rămâne nerezolvată,
Nu aștepta răspunsul de la mine!

DE UNDE?

De unde pui atâta soare?
De unde ai luat culoarea,
Cu nuanță de bujor?
Zâmbetul deschis ca floarea,
Primind o nouă mângâiere,
De unde ai tu oare?
De la zei din alte ere,
Sau din plaiuri pământene
Cu Ilene Consânzene?


EXISTĂ ALT DRUM?

Uită-te la stele din cer,
Și vezi că îți trimit pe ele,
Toate visurile mele,
Care sigur nici nu pier.

Dispar pentru un timp,
Doar în sensul relativ,
Dar se naște mai activ,
Alt vis, și nu mai plâng.

Tu nu considera pierdut,
Visul care pe mine se baza,
Iubește-mă așa cum sunt,
Numai o clipă, un minut!

Iar dacă voi încerca,
Pentru o clipă să te uit,
Ar fi pentru mine prea mult,
Pentru iubirea de cândva.

De ce ar trebui să șterg,
Cu nepăsare un gând senin,
Să încerc să mai revin,
N-am altă cale să merg?

Turda, 1964

Algunas notas sobre el autor...

Mihai Leonte nació en la comuna Bunești (1941). Durante los años 1963-1965, fechas en las que frecuentó el cenáculo literario "PAVEL DAN", debutó con su poesía "Artista en Minoría", en el certámen de "Turda Nouă”. Entre algunos de sus poemarios publicados, podríamos destacar "Alb negru’’ (1999), "Nostalgii’’ (2000), "Valențe medii’’ (2001), "Apogeul metaforic’’ (2004), entre otras muchas antologías y obras colectivas en las que se le reconoce su autoría. En el presente año 2010, se le ha publicado su último libro, "Armonii Majore", el cual hemos reseñado hoy aquí.
El apunte




Título: Armonii majore
Género: Antología poética
Autor: Mihai Leonte
Prólogo a cargo de Nicolae NICOARĂ

246 páginas aprox.
I.S.B.N. 978-973-8916-78-4

http://www.neutrino.ro

E-mail:editura@neutrino.ro
_________________________________
Copyright:

Poemas, fuente para la biografía e imagen:
Mihai Leonte©

Introducción y reseña:
LITERATURA DEL MAÑANA©
http://literaturadart.blogspot.com/2010/06/poesia-rumana-de-autor-mihai-leonte.html
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

ALBĂ MIREASĂ

Tu mă cauți, Albă Mireasă,
Să mă îmbrățișezi frigidă,
Nu am frică de-a ta coasă,
Cu nemurirea ta rigidă.

De tine chiar nu-mi pasă,
Nici de negura ta rece,
Până îmi vei fi mireasă,
Multă vreme va mai trece.

Tu nu vezi că nu te chem,
Luptându-mă cu suferinți,
Greul nu îl blestem,
Tărie am de la părinți.

Privesc norii azurii,
Și când sunt întunecați,
Mă pierd în adânci reverii,
Nu! Încă nu vă îndoliați!
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06

[Mihai LEONTE]

ALEI ÎN TOAMNĂ

Frunzele n-ar trebui să cadă,
Urmează totuși cursul vieții,
Pe alei se plimbă la paradă,
Căzând la bruma dimineții,

Doar un Soare destul de palid,
Încearcă culori să revigoreze,
Vântul se joacă cu ele timid,
Învățându-le să danseze.

Natura se înscrie în a toamnei joacă,
Chiar cu aceleași cenușii culori,
Pietonii mai calcă în vreo băltoacă,
Uitând de acele ofilite flori.
_________________
Poezia este o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise.
Mihai LEONTE
http://www.armbell.com/petia/
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06